... unele sarcini sunt o surpriză. Dacă te numeri printre femeile care s-au trezit dimineaţa cu un pic de greaţă, au făcut un test de sarcină într-o doară şi au observat cu surprindere cum apare a doua liniuţă roz, felicitări! Poţi sări peste acest capitol.
Dar multe dintre noi ne gândim la a rămâne însărcinate cu mult timp înainte ca asta să se întâmple. Mi-am cunoscut soţul când eram la facultate, în anul 2001. Ne-am căsătorit în 2006. Fiica mea s-a născut în 2011. N-o să spun acum că am petrecut toţi cei zece ani gândindu-mă la un bebeluş, dar eu (şi mai târziu, noi) am luat multe decizii bazate pe un plan pe termen lung de a întemeia o familie.
Pe măsură ce mă apropiam de 30 de ani şi o parte dintre prietenele mele au început să rămână însărcinate, am început să mă gândesc mai serios la asta. Mă întrebam dacă ar trebui să fac ceva anume în avans, chiar înainte de a încerca să rămân însărcinată. Oare ar fi trebuit să-mi schimb regimul alimentar? Cândva, medicul mi-a recomandat să mai reduc consumul de cafea, ca să nu fie un şoc prea mare reducerea cantităţii consumate pe perioada sarcinii.
Chiar era necesar?
Dar mai presus de toate, îmi făceam griji că îmbătrâneam.
În realitate, 30 de ani nu înseamnă că eşti bătrână când vine vorba să rămâi însărcinată. „Vârstă maternă avansată“ este o sintagmă rezervată femeilor de peste 35 de ani şi nu te condamnă nimeni dacă spui că 35 este o limită cam strictă. Am citit cândva o lucrare în care se specifica despre ovule că „ar trebui folosite de preferinţă înainte de 35 de ani“. Mersi, chiar mă ajută să-mi cunosc data de expirare.
Desigur, 35 nu este un număr magic. Procesele biologice nu funcţionează aşa. Ovulele tale nu se vor trezi în dimineaţa în care împlineşti 35 de ani ca să înceapă pregătirile pentru petrecerea de pensionare.
Cam din prima zi a primei menstruaţii, fertilitatea ta începe să coboare pe o pantă descendentă. Cea mai fertilă perioadă este adolescenţa, iar de acolo, începi să scazi. La 30 de ani e mai rău decât la 20, iar la 40 de ani e mai rău decât la 30. Dar există, bineînţeles, şi alţi factori care te împing în alte direcţii. Cu siguranţă n-ar fi fost propice pentru mine să fac un copil în primul an de studii postuniversitare, la 23 de ani, şi adevărul este că, probabil, la 35 de ani aş fi mai pregătită decât la 30